Dezamagire… cu alt cuvant nu pot incepe. Nici nu cred ca are rost sa-mi spun parerea legata de meciul din seara asta… am jucat incredibil de prost. Atacul?! Unde a fost atacul?! Centrari?! Pase?! Chivu a pasat gresit de cel putin 10 ori. Groaznic! Daca in celelalte meciuri am vazut determinare, in meciul asta se pare ca a cam lipsit determinarea. Poate doar pe chipul lui Mutu se mai vedea dezamagire. Nu am meritat sa ne calificam. Chiar credeam prin minutul 75, ca ne vom trezi si vom face o surpriza frumoasa, asa cum a facut si Turcia. Dar, cu mentalitatea noastra de kkt, stam acasa.
Totusi sunt mandra de un lucru. Sunt mandra de suporterii romani, care au creat o atmosfera foarte frumoasa. La fiecare meci am dominat sonor, pana si meciul din seara asta, in care olandezii erau mult mai numerosi decat noi. Ii felicit pe toti cei care au contribuit la aceasta atmosfera extraordinara, la coregrafia si tortele de la meciul cu Italia. Personal, m-am simtit minunat in momentul in care am auzit tribunele cantand imnul Romaniei. Le multumesc pentru asta! A fost o senzatie de neuitat. O sa-mi amintesc cu placere inceputurile meciurilor, atunci cand atat jucatorii cat si cei din tribune, au cantat din tot sufletul, “Desteapta-te romane!”. Pacat ca noi inca nu am reusit sa ne desteptam.
Blogroll
